Istoricul Parohiei Hangu

Date geografice și istorice

Hangu, străveche așezare românească, este situat pe valea centrală a râului Bistrița, de-a lungul lacului de acumulare de la Bicaz, și a șoselei naționale ce leagă Piatra-Neamț de Vatra-Dornei, acolo unde apele dăltuiesc cea mai largă deschidere subcarpatică din munții Bistriței, iar neclintitul masiv al Ceahlăului își proiectează silueta legendară ca pentru a cuprinde în fantastica sa îmbrațișare un plai binecuvântat și de o frumusețe fără de asemănare.

Deși este de când lumea însuflețit de oameni cu credința în Dumnezeu, Hangu este atestat istoric pentru prima dată în Hrisovul de danie din 13 februarie 1458, emis de marele voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, act de cancelarie domnească prin care erau confirmate proprietățile funciare ale mănăstirilor Hangu, Buhalnița, Bistrița și Neamț.

În ce privește etimologia numelui de Hangu, unii cercetători au susținut că acest cuvânt provine din maghiarul „hang”, care însemnă ton, sunet. De aici și expresia românească „a ține hangu”, adică a secunda cu tonuri lungi. Prin extensie se poate spune că hangu însemană ecou. În opinia preotului arheolog Constantin Mătase, Hangu ar fi traducerea în limba maghiară a denumirii de Audia (de la verbul latin audio, -re, -vi = a auzi), dată unui râu și unui sat din comună. În acest caz, Hangu ar avea semnificația de „loc de unde se aude”.

În trecut sub denumirea de Hangu se cuprindeau toate teritoriile dintre Poiana Teiului și Bicaz, inclusiv comuna Ceahlău, desprinsă în anul 1926. Astăzi, din cauza construirii barajului hidrocentralei de la Bicaz, care a dus la desființarea multor sate, comuna Hangu cuprinde următoarele sate: Chirițeni, Hangu (Audia), Boboteni, Grozăvești, Buhalnița și Ruginești.

Biserica veche din satul Audia

În decursul secolului al XVIII-lea, din cauza expansiunii catolice, mulți ardeleni s-au refugiat și s-au așezat cu gospodăriile în satul Audia. Din această perioadă datează și prima biserică din Audia, construită în stil ardelenesc din bârne de lemn, având hramul Sfinților Apostoli Petru și Pavel, și pictată de pictorul Ion Zugravu, ardelean stabilit în satul Răpciuni, comună Ceahlău.

În 1829 biserica a fost renovată de către preoții Vasile Bătrânul, zis Prundeanu și Neculai Sachelarie. Astăzi această biserică nu mai există, ea fiind desfăcută în anul 1946, după ce fusese complet ruinată de un obuz căzut în timpul războiului. Pe locul unde a fost Sfânta Masă a fost construit un soclu din piatră acoperit cu un baldachin din lemn. De la vechea biserică se mai păstrează și azi cărți du cult, câteva icoane și câteva străni din lemn de brad și tei.

Biserica nouă a satului Audia

Anul construirii și ctitorii

În anul 1900, consiliul parohial în frunte cu preotul paroh Ioan Pântescu au hotărât să înceapă construirea unui nou locaș de închinare, alături de biserica veche, locaș ce va păstra hramul Sfinților Aposoli Petru și Pavel, la care se va adăuga al doilea hram, cel al Sfintei Cuvioase Parascheva de la Iași.

Așadar, lucrările de construire a bisericii au început în anul 1900 și s-au finalizat în anul 1918. Ctitorii noii biserici sunt preotul paroh Ioan Pântescu dimpreună cu enoriașii parohiei. Trebuie să menționăm faptul că în pomelnicul ctitorilo, ce se păstrează până astăzi, sunt trecuți și regele Ferdinand dimpreună cu regina Maria și fiii lor.

Arhitectura, forma, planul, aspecte și caracteristici interioare

Lucrările de construire a noii biserici au fost încredințate meșterulu macedonean Petrea Cristea dimpreună cu ucenicii lui. Biserica este zidită din piatră, în formă de cruce, având ferestre largi și înalte, absidele laterale încăpătoare și bolțile în formă semicilindrică sprijinite pe zidul lateral.

Acoperișul a fost inițial din draniță, apoi din tabla zincată, având o turlă octogonală pe naos și una mai mare în formă paralelipipedică cu patru ferestre pe pridvor, turlă ce servește de clopotniță.

Dimensiunile bisericii sunt impresionante, având in vedere numărul mic de locuitori ai parohiei din acea vreme (circa 60 de familii), ceea ce arată extraordinara lor putere de dăruire și jertfelnicie. Astfel, biserica are o lungime de 32 de metri, lățimea de 8 metri (12 metri la absidele strănilor), și înălțimea de 30 metri la turlă. Planul bisericii este cel specific bisericilor ortdoxe, adică pridvor, pronaos, naos și altar.

Catapeteasma și mobilierul

Catapeteasma este o adevărată comoară de artă moldovenească, fiind lucrată în lemn de paltin cu multă măiestrie de elevii Școlii de Artă și Meserii din Iași sub conducerea profesorul Constantin Bocea și se încadrează perfect în arhitectura bisericii. Stilul este cel al Renașterii. Tot la această școală au fost lucrate și strana arhierească, precum și strana Maicii Domnului și iconostasul (tetrapodul). Icoanele din catapeteasmă au fost pictate de către pictorul Popovici din Lespizi (Fălticeni), profesor la Academia de Arte frumoase din Iași, având o înclinație către stilul occidental.

Sfințirea bisericii a avut loc în anul 1918, luna iunie, ziua 29, în timpul păstorii IPS Pimen Georgescu, Mitropolitul Moldovei și Sucevei

Pictura bisericii

Timp de peste 75 de ani biserica din Audia nu a avut pictură, fiind numai tencuită și văruită cu var alb. Între anii 1989 – 1996, în timpul păstoririi preotului paroh Ioan Papuc, s-au făcut ample lucrări de reparație și s-a pictat biserica în tehnica fresco de către pictorul Vasile Anghelache din București în perioada anilor 1994 – 1995, de aceea în data de 14 iulie 1996, biserica a fost resfințită de către Prea Fericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci Mitropolitul Moldovei și Bucovinei.

Pisania bisericii

„Cu vrerea Tatălui, cu ajutorul Fiului și cu săvârșirea Sfântului Duh, s-a înălțat această biserică în satul Audia, comuna Hangu, cu hramul Sfinții Apostoli Petru și Pavel, în anul mântuirii 1918 de către enoriașii din acest loc, paroh fiind preotul Ioan Pântescu. De-a lungul anilor clădirea bisericii a fost reparată în mai multe rânduri, ultima reparație făcându-se în anii de har 1989 – 1996. Între anii 1994 – 1995 s-a pictat sfântul locaș în tehnica fresco de către pictorul Vasile Anghelache. Reparațiile și pictura sunt ctitoria enoriașilor acestei parohii, ajutați de Protosinghel Nifon Burlacu de la mănăstirea Sihăstria. Sfântul locaș s-a sfințit în anul mântuirii 1996, luna iulie, ziua 14, de către IPS Daniel, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei. Domnul Dumnezeu să pomenească în cartea vieții cea deschisă în ceruri de la întemeierea lumii, pe toți aceia care au zidit și au întreținut de-a lungul vremurilor acest sfânt locaș.”

Preoți slujitori (parohi) ai bisericii Sfinții Apostoli Petru și Pavel (1900 – 2011)

1. Preot Ioan Pântescu (1900 – martie 1922)
2. Preot Iosif Bistriceanu (1922 – 1925)
3. Preot C. Alexandrescu (1925 – 1927)
4. Preot Pantelimon V. Balan (1927 – septembrie 1927)
5. Preot Vasile Iosifescu (1927 – iunie 1928)
6. Preot Vasile Vataman (1929 – 1931)
7. Preot Teodor Sava (1932 – 1935)
8. Preot Ion Ungureanu (1935 – 1937)
9. Preot Neculai Bejan (1937 – noiembrie 1940)
10. Preot Aurel Vlad (noiembrie 1949 – 1970)
11. Preot Ștefan Vlad (1970 – iulie 1973)
12. Preot M. Hogea (august 1973 – septembrie 1974)
13. Preot Gavril Vlad (septembrie 1974 – 1988)
14. Preot Ioan Papuc (1989 – februarie 2000)
15. Preot Ioan Simiraș (iulie 2000 – prezent)

Obiecte cu valoare artistică și istorică

Dintre obiectele cu valoare artistică ce se păstrează în biserică, menționăm catapeteasma și strana arhierească, iar dintre cele cu valoare istorică, cărți de cult de după 1800, câteva icoane, pomelnicul ctitorilor de la veche biserică (triptic din lemn). În curtea bisericii se află o troiță din lemn sculptat închinată eroilor, lucrată de către profesorul Vasile Gheorghiță din Tîrgu-Neamț.